„Sper și nu mă îndoiesc că, în scurt timp, Transilvania va înceta să fie pentru restul Europei „ținutul necunoscut“ care a fost până acum. Călători vor veni încoace […], vor vizita […] ruinele castelelor, ale mănăstirilor și ale cetăților răspândite prin ținut, astfel că, fie și doar din acest motiv, ceva ar trebui făcut pentru conservarea puținelor monumente pe care le are Transilvania.“
Charles Boner: Land und Leute in Siebenbürgen, Leipzig 1868
Începând din secolul al XVI-lea, relatările de călătorie documentează amănunțit cultura sașilor transilvăneni. Cele mai multe descrieri provin din secolul al XIX-lea, când călătoriile prin Transilvania erau mai puțin periculoase. Acestea conțin și numeroase ilustrații, care relevă fascinația de atunci față de bisericile fortificate, un exemplu fiind imaginile deosebit de detaliate ale funcționarului austriac Martin Schlichting. Acesta a desenat în anii 1850 peste 100 de biserici fortificate. Câțiva ani mai târziu, autorul englez de cărți de călătorii, Charles Boner, oferă prin cartea sa „Siebenbürgen. Land und Leute“ [Transilvania și poporul său] o primă caracterizare completă a peisajului cultural. Au urmat mai multe publicații de călătorie. Începând cu anii 1970, perioadă de deschidere a României atunci socialiste, călătorii străini au devenit tot mai numeroși. După 1989, mai multe inițiative s-au străduit să dezvolte un turism cultural sustenabil pentru peisajul cultural al bisericilor fortificate. Aceste inițiative au asigurat și posibilități suplimentare de venituri pentru populația locală. Între timp, regiunea – care poartă din 2016 calificativul Best in Travel acordat de editura Lonely Planet – este vizitată de călători individuali găzduiți în case țărănești și parohiale restaurate cu multă atenție.