Inventarul bisericilor

„Antichitățile sunt comori rare: cine le disprețuiește, acela își disprețuiește părinții, istoria, și lucrurile remarcabile ale existenței lor și unde îi va păstrată atunci memoria?“

Michael Ungar (cca. 1794)

În perioada de în orire economică a țării, bisericile au fost înzestrate cu un bogat inventar liturgic – printre altele cu altare poliptice impresionante, care ilustrau viața lui Isus și a sfinților. Reprezentările din perioada prereformată includeau picturi murale artistice în cor și în nava principală, care arătau scene religioase și care formau biblia pauperum (Biblia săracilor). Pentru păstrarea cuminecăturii se foloseau nișe ornamentate sau tabernacole gotice, iar pentru botez, în unele comunități mai bogate, se găseau cristelnițe din bronz. Mobilierul pentru preoți, alți clerici și celebranți includea nișe de șezut din piatră cu ancadrament bogat și strane sculptate sau cu intarsii. După Reformă, acestea erau ocupate de preoți și de sătenii de vază.

În timpul Reformei, cel puțin la începutul ei, s-au păstrat cele mai multe altare poliptice și picturi murale din perioada prereformată. Au fost însă adăugate tribune de lemn, asemănătoare unor balcoane, pe lungimea navei principale, care creau spațiu de șezut pentru toți credincioșii. În secolul al XVIII-lea aproape toate picturile murale fuseseră acoperite cu var, pentru a feri bisericile de contrareforma habsburgică. De asemenea, s-au construit tot mai multe altare noi care, pe alocuri, incorporau și orga.